Fostul antrenor de la FCSB și Unirea Urziceni antrenează în țara natală, la Hapoel Haifa. ProSport a stat de vorbă cu Ronny Levy despre ce mai înseamnă fotbalul într-o țară care a trăit șocul unui atac terorist fără precedent și care se află într-un război cu gruparea Hamas.
Antrenorul spune povești cutremurătoare, iar suferința și furia i se poate citi în fiecare cuvânt.
Ronny Levy spune că fotbalul reprezintă evadarea fotbaliștilor din viața în care poveștile triste sunt la tot pasul și că i-ar plăcea să se întoarcă, într-o zi, în România. Levy vorbește deschis și despre relația antrenor – patron și spune că lucrurile trebuie văzute din ambele perspective.
Domnule Levy, cum este să trăiești în Israel în aceste zile?
Complicat. Nu este deloc ușor în Israel acum. Auzi multe povești triste. Nu știu cum se văd lucrurile din România, dar ce a făcut Hamas, să intre în casele oamenilor și să omoare copii și femei, să facă acte canibalistice… Noi suntem puternici, dar a fost un șoc mare pentru noi.
Nu sunt zile ușoare pentru Israel. Iar Hamas trăiește în Gaza. Ei se ascund în spatele spitalelor, în spatele școlilor și de acolo trimit rachete. Sper să se termine repede această poveste. Nu este ușor să vezi în fiecare zi un tată care își pierde copii sau o mamă care se plânge că nu mai are copii. 1400 de morți. 240 de ostatici. Și ce se așteptau? Ca Israel să se poarte frumos cu ei?
Ei au ucis civili, copii, au făcut lucruri monstruoase. Suntem foarte supărați. Acum în Israel nu este ușor. Dar suntem o țară puternică și vom depăși această situație.
Cum se poate face fotbal în Israel, în această situație?
Ne antrenăm normal. Haifa, unde antrenez eu, nu este un loc periculos. Câteodată teoriștii Hamas trimit rachete direct spre civili, dar reușim să le blocăm. S-a decis ca în 25 noiembrie să se reia campionatul. Poate fără fani, la început. Mai sunt două săptămâni și se pot schimba lucrurile, dar acum așa s-a decis. Pentru noi, israelienii, este important să ne reluăm viața, să mergem la restaurante, la meciuri…Și o vom face, chiar dacă unii nu vor.
Cum vă puteți menține jucătorii concentrați la fotbal?
Uite, tocmai am terminat un amical. Norocul nostru este că jucăm fotbal și că iubim fotbalul. Avem șansa să uităm de această situație, când jucăm fotbal și să ne bucurăm de asta. Normal că mergi acasă, vezi știrile, vezi multe povești triste, dar fotbalul pentru noi este un loc în care să ne bucurăm și să uităm de probleme.
Aveți rude sau prieteni care au avut de suferit de pe urma acestui conflict?
Am o relație foarte bună cu fostul selecționer Shlomo Scharf. Nepoata sa a fost omorâtă la acea petrecere. I-au omorât ca pe găini acolo. Au găsit-o după 3 zile. Și ea și ea și prietenul ei. Vezi multe astfel de povești și este groaznic. Am fost într-un loc în sud să jucăm și vorbeam cu cineva. Erau 1000 de oameni acolo și îmi spunea că niciunul nu mai are familia completă. Fiecare a pierdut pe cineva.
Vă este frică?
Nu, am încredere în armata noastră, 100%. Eu, în urmă cu câțiva ani, am fost într-un restaurant unde a intrat o femeie de origine musulmană și a detonat o bombă. 24 de oameni au murit în acel restaurant. Oamenii din Israel au fost mereu pregătiți pentru ce e mai rău. Avem o armată foarte bine pregătită.
Vă e dor de România?
Da, foarte mult. Am mulți prieteni acolo, au fost foarte multe momente foarte frumoase, am întâlnit oameni buni, o țară frumoasă. Îmi place și fotbalul de acolo.
Ați avut oferte din România în ultimii ani?
Acum antrenez o echipă și nu vreau să vorbesc despre asta. Mă concentrez pe echipa mea, îmi place echipa mea. Dar pe viitor, dacă voi avea o ofertă bună din România m-aș întoarce cu plăcere.
Este mai dificil să antrenezi în România, unde sunt patroni ca Gigi Becali care vor să facă echipa și schimbările?
Fotbalul în lume s-a schimbat. E OK ca oameni care sunt proprietari și aduc bani la echipe să știe ce idei ai, ce jucători vrei să aduci. E normal să-și dorească să fie implicați. Eu când am fost acolo am avut relație bună cu MM Stoica. Eu am avut libertate totală. Nimeni nu mi-a spus cum să fac primul 11, dar a fost OK să am discuții pentru că este important să existe comunicare.
Nu înseamnă că voi lăsa patronul să-mi facă echipa, dar vorbesc cu proprietarul echipei și la actuala mea echipă. Îmi pune întrebări, putem vorbi de orice. Poate îmi dă idei sau îmi spune „Coach, ce părere ai?”. E ok. Suntem o echipă și ne consultăm, dar antrenorul decide la final.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER